Venezuela: exuberanță, haos și petrol

Câteva povești fascinante despre Venezuela, cultura și oamenii locului.

Venezuela are o față mult mai seducătoare decât ceea ce apare la știri. S-a vorbit mult despre ea, după ce l-au răpit americanii pe Maduro, fostul președinte. Însă puțini știu câte povești fascinante ascunde această țară tropicală.

Dacă ar fi să-ți spun povestea Venezuelei în câteva cuvinte, ar suna cam așa: o prințesă extravagantă, cu o zestre infinită, a fost obligată să se mărite cu un rege nesuferit.

Perioada de glorie a Venezuelei

Erau anii ’70, șampania curgea în Caracas la fel de intens ca fluviul Orinoco. Și asta nu este o exagerare. Era orașul cu cel mai mare consum de șampanie și whisky din lume. Venezuela era în centrul atenției, cea mai frumoasă și cea mai dorită „prințesă” de pe scena lumii. Elitele vremii zburau în fiecare weekend la Miami pentru cumpărături, dând naștere expresiei celebre: „Ta’ barato, dame dos!” (E ieftin, dă-mi două!).

După criza petrolului din 1973, prețul țițeiului a explodat, iar ea s-a trezit cu o bogăție atât de mare, încât a primit porecla de „Venezuela Saudită”. Imaginează-ți o țară atât de bogată încât oamenii de afaceri de la Caracas luau avionul supersonic Concorde ca pe un taxi până la Paris. Venezuela era destinația preferată a luxului global, înainte ca petrolul să devină blestemul ei.

Venezuela bolnavă la pat

Vinerea Neagră a venit în 1983… magia s-a rupt, prețul petrolului a căzut și au început să vină facturi grele pentru toți anii de destrăbălare. Diagnosticul era clar: „prințesa” avea boala olandeză. S-a bazat prea mult pe o singură resursă naturală, iar asta i-a afectat grav economia.

Poate că „regele nesuferit care a răpit mâna prințesei” te-a dus cu gândul la Donald Trump. Din păcate, nu a fost primul. Înaintea lui a fost Hugo Chávez și, dacă mergem în trecutul îndepărtat, ajungem până la Cristofor Columb, în 1498. Tovarășul lui, Amerigo Vespucci, a numit locul „Venezziola”, pentru că îl ducea cu gândul la Veneția.

Diavolii dansatori și Fantoma disperată

Acestea sunt doar două dintre nenumăratele fețe ale culturii venezuelene. Este un mix excentric între catolicism, tradițiile indigene și influența africană, venită odată cu spaniolii.

Corpus Christi (sau Joia Verde la români) este o sărbătoare catolică ce celebrează taina Trupului Christic. În acea zi, venezuelenii își pun măști de diavoli și dansează pe ritmuri de clopoței și tobe. La final, când muzica se oprește, toți se prăbușesc la pământ și se închină în fața Sfintei Treimi. Credința a învins și anul acesta.

O altă poveste fascinantă este La Sayona. O femeie seducătoare, îmbrăcată în alb, ce apare pe drumuri pustii. Când își întoarce fața, aceasta i se transformă într-un craniu înfricoșător. Se spune că și-a ucis soțul într-o criză de gelozie și a fost blestemată să bântuie bărbații infideli.

Frumusețea spirituală a Venezuelei

Poate că „prințesa” din povestea noastră a fost înșelată de „regele nesuferit”. Poate că și-a vândut coroana (și petrolul), dar nu și-a uitat niciodată zâmbetul și candoarea. Spiritul țării continuă să spună „Todo chévere” (Totul e bine), pentru că știe ce contează cu adevărat.

Ea își adună în continuare copiii în jurul unei arepa, turta de porumb sau pâinea cea de toate zilele. Le cântă la cuatro și le șoptește: „Como vaya viniendo, vamos viendo” (Cum vin lucrurile, vom vedea) – un fel de mantră națională a improvizării. Atunci când n-au suficienți bani de mâncare sau băutură, pun mână de la mână și spun „Hacer una vaca” (Să facem o vacă).

Cascada Îngerului, Maria Lionza și orhideea

Pe lângă frumusețea spirituală, și geografia Venezuelei are un magnetism aparte. Marea Caraibilor, cu pasiunea ei tropicală, Munții Anzi și Cascada Îngerului, cea mai înaltă din lume, sunt doar câteva dintre atracțiile ei.

În cultura locală, pământul este mult mai mult decât un decor geografic. Este un trup viu. Este Maria Lionza, Mama Natură a Venezuelei, figura centrală a celui mai important cult mistic din țară. O „zeiță” indigenă, descrisă ca o femeie frumoasă, călare pe un tapir, purtând o coroană de aur. O poți vedea în imaginea de mai sus.

Inima Venezuelei este un paradox născut din puritatea pădurilor virgine și erotismul neînfricat al Mariei Lionza. Orhideea, ca simbol național, îi întruchipează frumusețea sălbatică.

Informații plictisitoare despre Venezuela

La baza formării mele sunt inginer agronom, așa că scriu și câteva lucruri „interesante” pentru noi, oamenii care avem creierul plin de procente și statistici.

Populația Venezuelei: 29 milioane persoane. Rata natalității: 2,08 / femeie, populația crește. Religie: 90% creștini, majoritatea catolici. Compoziție etnică: 52% metiși (origini mixte), 43% albi (descendenții europenilor), 5% africani. Venezuela este pe locul 70 pe lista țărilor după produsul intern brut (România ar fi undeva pe locul 40).

Vrei să mai citești povești despre alte țări?!

O altă „vedetă” pe scena politică internațională este Iranul. Unii spun că protestează pentru a schimba regimul, alții cred că sunt interferențe străine și iranienii îl sprijină, de fapt, pe Ayatollah.

Oricum ar fi, cert este că Iranul este foarte tensionat. Probabil este cel mai tensionat moment pentru ei de la Revoluția Iraniană din 1979, când Șahul a fugit din țară. Dacă dorești să te anunț când public următorul articol despre Iran, înscrie-te la Newsletter: